-400x93.png "Magazinul de Trandafiri")
"-Florile sunt tot aşa de diferite unele de altele ca şi
oamenii. Stai să vezi…
Într-un colţ pe o măsuţă, într-un vas mic de argint, stătea
un trandafir superb, catifelat şi de un purpuriu atit de închis,
încât
părea negru. Era o floare minunată, petalele admirabil arcuite şi îmbujorarea
atît de delicată şi perfectă, ca puful de pe aripile unui fluture proaspăt ieşit
din crisalidă.
-Nu-i aşa că-i o frumuseţe ? mă întrebă doamna Kralefsky.
Nu-i minunat ? îl am de două săptămîni. E greu de crezut, nu-i aşa? Şi nu
era boboc când
a sosit. Nu, era complet deschis. Dar ştii, era aşa de bolnav că nu am crezut
să poată trăi. Persoana care îl culesese fusese atât
de neatentă încît l-a pus într- un buchet cu tot soiul de alte flori. Fatal.
Pur şi simpiu fatal. N-ai idee cât de crude pot fi florile. Grosolane şi
rezistente, foarte pământeşti. Şi dacă pui o floare atât
de aristocrată cum este trandafirul printre ele, trebuie să te aştepţi la
necazuri. Până când a ajuns aici se gârbovise şi se ofilise în
aşa măsură încât
nici nu l-am observat printre celelalte flori. Dar din fericire le-am auzit.
Aţipisem aici când au început, mai ales cele galbene, am eu impresia, care
de obicei sunt
mai agresive. Evident, n-am înţeles ce spun, dar suna oribil. La
început nu ştiam cu cine vorbesc ; credeam că se ceartă între ele. Apoi m-am
ridicat din pat să privesc şi am găsit bietul trandafir strivit în
mijlocul lor şi chinuit de moarte. L-am scos, l-am pus să stea singur şi i-am
dat jumătate de aspirină. Aspirina face bine trandafirilor. (…)
Ei bine, scos din buchet şi ajutat de acest
întăritor, a reînviat foarte curând
şi pare atît de recunoscător. E clar că se străduieşte să rămână
frumos cît de mult poate ca să-mi mulţumească.
Privi cu afecţiune
spre trandafirul care strălucea în vasul lui de argint..
-Trandafirilor le place să stea împreună doar cu alţi trandafiri."